Ma bucur ca Michael W. Smith a venit in Romania, apreciez gestul. Stiu, probabil unii zic ca a fost platit… Ca raspuns, va asigur ca putea face aceeasi bani oriunde in State sau Canada, nu trebuia sa se deplaseze pana in Europa de est. Da, oricat de absurd pare, faptul ca a venit “platit” e un fel de gest de caritate.

Apreciez efortul celor din Brasov, atat al pastorilor cat si al voluntarilor. Sper ca s-au bucurat si de concert. Mi-a placut Brasovul, mi s-a parut un oras curat, frumos, unde comunismul nu a reusit sa stearga istoria. (Sa traiasca si CFR-ul, caci m-a scutit de condus 3-4 ore si m-a lasat sa ma bucur de frumusetea traseului.)

Cat despre concertul in sine… a fost OK. Pe Michael W. Smith l-am cunoscut prin albumele Worship si Worship Again. Tot ce am auzit cantat de el inainte si dupa aceste albume, nu pot sa zic ca mi-a placut. Desigur, nu-i pot cere sa se opreasca la o era in timp si sa cante numai acele cantece. Pe o parte din ele le-a cantat si m-am bucurat de ele.

De asemenea, Michael W Smith este pentru mine un bun cantaret si, doar uneori, un bun compozitor. Am apreciat cover-urile lui dupa mai multe melodii, la el au sunat cel mai bine… Dar, “Majesty” (Delirious), cantat de el… pur si simplu m-a durut.

Am vazut ca pentru acest concert l-a avut ca si chitarist pe Stu G, ex Delirious. Cu parere de rau, M.W.S. e axat mai mult pe pian, iar Stu G este un chitarist mult prea bun pentru a face doar “floricele” pe fundal.

Soundul general a fost puternic, dar infidel; era greu sa distingi instrumentele. Am vazut multe, tocmai pentru ca poate nu am fost “absorbit” de concert. Pentru mine, timpul “Michael W Smith” a trecut acum aproape 5 ani. Am mers la concert lui pentru ca, prin prezenta, sa-i multumesc pentru ce mi-a oferit in perioada de inceput a pocairii mele. De asemenea, am cumparat DVD-ul pe care-l vazusem de atat de multe ori (Worship). A meritat.

Domnul sa-l binecuvanteze, sa-i binecuvanteze pe organizatori, pe voluntari, pe participanti! Amin.

(Foto: Vlad Teodorescu. Canon 550D + Sigma 28-70mm f/2.8)
P.S. Voi posta mai multe clipuri si fotografii in saptamana ce urmeaza.

1. Timpul expunerii: invers proportional cu deschiderea diagragmei. (Atentie! F/4 > F/22).

2. Profunzimea de camp: invers proportional… Cu cat cresteti diafragma, cu atat scade profunzimea. Adica o aria mai mica din suprafata focalizata va iesi clara, spre deosebire de restul fotografiei.

Diafragma are limitari… in lumina joasa nu se poate deschide mai mult de limita obiectivului (de aceea e bine sa alegem un obiectiv cat mai luminos) pentru a scadea timpul de expunere, iar in lumina foarte puternica nu vom putea inchide diafragma mai mult de limita obiectivului (ex. f/22) pentru a obtine expuneri lungi (pentru aceasta se folosesc filtre negre speciale).

Intrucat fiecare setare are o plaja mare de valori si de “efecte secundare”, e destul de greu sa incepi sa lucrezi setandu-le 100% manual pe toate, intrucat sunt mult mai multe combinatiile nereusite decat cele bune. In procente, sa zicem ca 80% sansele sunt sa iasa sub/supraexpus, 17% sa iasa corect expus dar fara un accent pe subiect si doar 3% sa iasa bine bine.

Pentru a lasa deoparte cele 80% sanse de a rata o fotografie, puteti alege pe aparat functia P (de la Program) unde puteti modifica doar cateva optiuni, restul fiind calculate automat sa corespunda alegerii voastre.

ISO - reprezinta sensibilitatea senzorului si se masoara in sensibilitati de la (50) 100 pana la 1600 (3200) pe majoritatea aparatelor. ISO 100 reprezinta un mediu “lenes”, care “se impresioneaza” greu – este nevoie de el in conditii de lumina multa, cum ar fi la pe plaja in timpul unei zile insorite. Cu cat luminozitatea scade, este nevoie sa crestem sensibilitatea filmului/senzorului (200 – 400 pentru exterior, 400 – 800… pentru interior neluminat corespunzator). Fac referire la film, intrucat, daca va mai amintiti cand plecati la mare in concediu, luati cu voi filme de 100 sau 200 (eu luam Kodak – aveau desenate pe ele un soare si nori).

Pe aparatele mai ieftine, cu senzori mici sau nu foarte performanti, nu veti putea folosi sensibilitati mai mari de ISO 400 (la unele chiar 200) fara a avea zgomot puternic in fotografii. Zgomotul reprezinta pixeli sau un grup de pixeli care nu sunt impresionati de lumina si dau semnale gresite – de exemplu intr-un loc care ar trebui sa fie negru apar puncte roz, albastre etc. Exista optiunea de noise reduction, care incearca sa mascheze aceste puncte, dar aceasta se realizeaza prin pierderea detaliilor acelei fotografii: cum dispar punctele “defecte”, asa dispar si cele care ar trebui sa redea detalii fine.

De aceea, aparatul foto (din nou, cele mai “consumer”) vor incerca sa ascunda aceste defecte, evitand modurile cu ISO mare… Rezultatul? Fotografia iese subexpusa sau, la expunere mai lunga, iese miscata.

In modul P voi decideti sensibilitatea: 100 cand el propune 800 si invers, e decizia voastra. Facand fotografii la evenimente, in biserici slab luminate, folosesc foarte des ISO 800 sau chiar si 1600. De ce? Pentru ca vreau sa fac pozele rapid, astfel incat subiectii sa iasa nemiscati, insa in acelasi timp vreau sa iau si detalii din fundalul subiectilor ce nu sunt asa bine luminate. Un ISO mare permite acest lucru. Daca as folosi un ISO mai mic, ar iesi doar cei din fata, cu un fundal negru in spate – deci ar putea fi oriunde, nu in biserica pe care au rezervat-o de 6 luni inainte…

Cum exact setati valoarea ISO veti gasi in manualul de utilizare al aparatului. Da, cititi intai manualul! Si la un cutit daca primit un manual, cititi-l. Chiar daca cunoasteti 99% din acele informatii, tot veti gasi 1% care sa va completeze cunostintele.

Timpii de expunere si diagragma sunt afisate in clipa in care faceti prefocalizarea. Experimentati, vedeti cum se schimba in functie de valoarea ISO.

Cu cat mariti ISO-ul, timpul de expunere (shutter speed) ar trebui sa scada (60, 125, 250 – reprezinta raportul 1/60… dintr-o secunda). De asemenea, diafragma ar trebui sa scada (f/4, f/5.6) permitand sa intre mai putina lumina.

Mai povestim.